Stârcul pitic (Ixobrychus minutus)

Stârcul pitic (Ixobrychus minutus) este o pasăre discretă și bine camuflată, greu de observat în vegetația densă a zonelor umede. Cel mai mic dintre stârci, această pasăre este recunoscută pentru postura sa caracteristică: atunci când se simte amenințată, se întinde pe verticală, aliniindu-se cu stuful pentru a se confunda perfect cu mediul înconjurător. Se mișcă discret printre tulpinile de stuf și este activ mai ales la apus și răsărit.

Descriere

• Denumire în română: Stârc pitic

• Denumire în engleză: Little Bittern

• Denumire științifică: Ixobrychus minutus

• Dimensiune:

  • Lungime: 33-38 cm

  • Anvergura aripilor: 52-58 cm

• Greutate: 60-150 g

• Durata de viață: Până la 8-10 ani

• Prezența în România: Specie migratoare de vară, cuibăritoare

• Frecvența: Comună în zonele umede

• Status: Risc scăzut (LC – Least Concern)

Caracteristici

Stârcul pitic are un penaj distinctiv, cu diferențe clare între sexe. Masculul prezintă un spate și aripi negre, iar restul corpului este cafeniu-deschis. Femela este mai uniform cafenie, având striații mai accentuate pe piept și gât. Ciocul este lung, ascuțit și de culoare galben-verzuie. Ochii sunt galbeni, iar picioarele verzi-gălbui. Juvenilii au un aspect pestriț cu dungi maronii, oferindu-le un camuflaj excelent.

Habitat și răspândire

Stârcul pitic preferă zonele umede cu stufăriș dens, lacuri, lagune, canale și mlaștini. Se întâlnește în sudul și centrul Europei, Africa de Nord și Asia de Vest, migrând iarna spre Africa Subsahariană.

Răspândire în România

Este o pasăre comună în zonele umede ale țarii, fiind prezentă mai ales în Delta Dunării, lunci ale râurilor și lacuri cu vegetație abundentă. Sosind primăvara și plecând toamna, poate fi observată din aprilie până în septembrie.

Comportament

Stârcul pitic este solitar sau trăiește în perechi. Este un vânător nocturn sau crepuscular, hrănindu-se cu pești mici, amfibieni, insecte acvatice și crustacee. Cuibărește în stuf, construind un cuib mic din vegetație uscată, unde femela depune 4-6 ouă, incubate de ambii părinți timp de aproximativ 17-19 zile.

Status de conservare și amenințări

Deși este considerat o specie cu risc scăzut, populația sa este vulnerabilă la distrugerea habitatului prin drenarea zonelor umede, poluare și schimbări climatice. Protejarea stufărișurilor este esențială pentru menținerea populației.

Unde poate fi observat?

Stârcul pitic poate fi observat în Delta Dunării, lacurile din Călărași, Brăila, Balta Mică a Brăilei și alte zone umede bogate în vegetație acvatică.

Curiozități

• Când se simte amenințat, adoptă o poziție de “camuflaj”, aliniindu-se perfect cu stuful.

• Poate zbura rapid printre vegetația deasă.

• Sunetele sale sunt discrete, un “bup” moale, greu de auzit.

• Puii cresc repede și devin independenți la aproximativ trei săptămâni.

Concluzii

Stârcul pitic este o pasăre fascinantă, bine adaptată la viața în zonele umede. Deși greu de observat, cu puțină răbdare și un binoclu, iubitorii de natură pot avea parte de o întâlnire memorabilă cu acest stârc de mici dimensiuni.