Prezentare generală:
Scrumbia de Dunăre (Alosa pontica) este o specie de pește migrator din familia Clupeidae, fiind înrudită cu heringii și alte scrumbii, una dintre subspeciile de Alosa immaculata. Este una dintre cele mai importante specii de pești din fluviul Dunărea, cunoscută pentru migrațiile sale sezoniere și pentru importanța sa economică. Această specie are o valoare ridicată atât din punct de vedere ecologic, cât și comercial, mai ales în timpul migrației de primăvară pentru reproducere.
Descriere:
Denumire românească: Scrumbie de Dunăre
Denumire engleză: Danube Shad
Denumire științifică: Alosa pontica pontica
Dimensiune: Lungime: 25-40 cm (poate ajunge până la 50 cm)
Greutate: 200-600 g
Durata de viață: 4-6 ani
Prezență în România: Specie nativă, migratoare
Frecvență: Comună în perioada migrației
Status: Specie protejată, se confruntă cu probleme de conservare
Caracteristici:
Scrumbia de Dunăre are un corp fusiform, argintiu, cu un spate verde-albăstrui și o serie de pete mici între aripioara dorsală și linia mediană. Coada este adânc bifurcată, iar solzii săi mari și strălucitori reflectă lumina. Spre deosebire de alte specii de pești, scrumbia nu are linie laterală, un organ senzorial specific multor alte specii.
Habitat și răspândire:
Scrumbia de Dunăre trăiește majoritatea anului în Marea Neagră, dar migrează primăvara în amonte, în fluviul Dunărea și afluenții săi, pentru reproducere. Preferă apele bine oxigenate, cu curenți moderați, depunând icre pe funduri nisipoase sau pietroase.
Răspândire în România:
Această specie este prezentă de-a lungul fluviului Dunărea, mai ales în zonele unde debitul și temperatura apei sunt favorabile pentru reproducere. De obicei, poate fi observată în sectoarele inferioare și medii ale fluviului, dar rutele de migrație se pot extinde mai sus în funcție de condițiile de mediu.
Comportament:
Scrumbia de Dunăre este o specie puternic migratoare, parcurgând distanțe mari de la Marea Neagră spre râurile dulcicole pentru a se reproduce. Se hrănește cu plancton, crustacee mici și larve de pești. Depunerea icrelor are loc la sfârșitul primăverii, când temperatura apei atinge aproximativ 12-18°C. După depunere, adulții se întorc în mare, în timp ce puietul rămâne pentru o perioadă în apele dulci, migrând treptat spre mare.
Status de conservare și amenințări:
Scrumbia de Dunăre este clasificată ca specie aproape amenințată (NT) din cauza distrugerii habitatului, supraexploatării și modificărilor râurilor prin construirea de baraje, care obstrucționează rutele de migrație. Poluarea și schimbările climatice afectează, de asemenea, calitatea apei și condițiile de reproducere, punând în pericol populațiile acestei specii.
Importanța în cultura gastronomică locală:
Scrumbia de Dunăre are un rol esențial în gastronomia românească, mai ales în regiunile de pe malul Dunării. Tradițional, este preparată la grătar pe jar, ceea ce învăluie carnea sa bogată în grăsimi într-o aromă deosebită. De asemenea, este frecvent afumată sau marinată, metode ce contribuie la păstrarea texturii delicate și a gustului distinct. În multe sate pescărești, sosirea migrației scrumbiei este celebrată prin festivaluri locale și rețete tradiționale transmise din generație în generație.
Curiozități:
Scrumbia de Dunăre este o specie anadromă, ceea ce înseamnă că migrează din apele salmastre în ape dulci pentru a se reproduce.
Această specie este apreciată în bucătăria românească de sute de ani, fiind cel mai adesea gătită la grătar sau afumată.
Migrația scrumbiei de Dunăre este unul dintre cele mai importante evenimente naturale pentru comunitățile pescărești de-a lungul fluviului.
Concluzii:
Scrumbia de Dunăre este o specie esențială atât pentru ecosistem, cât și pentru cultura locală. Cu toate acestea, presiunile de mediu tot mai mari pun în pericol populația sa. Eforturile de conservare, practicile de pescuit responsabil și conștientizarea publicului sunt cruciale pentru a asigura că generațiile viitoare vor putea continua să admire migrația spectaculoasă a acestui pește remarcabil în apele României.