Sacalul auriu (Canis aureus moreoticus)

Sacalul auriu (Canis aureus moreoticus)

Publicat de: Dr. Antal Boncoi Publicat la: 07.02.2019 Afisari: 580

 De obicei auziti aproape exclusiv stiri negative legate de sacal, la tv apare descris ca " fiara" , " bestia" sau alti termeni tampiti, tipici stirilor subtiri. Ca face prapad in populatia de animale salbatice sau domestice (aici nu e clar pentru reporterii cu putini neuroni), ca fura etc. Ce mai, un derbedeu notoriu, mai lipseste sa-l vedem arestat de Politia Rutiera sau aruncand in aer cu euro pe ritmuri de manele.

Canis aureus moreoticus este subspecia care traieste in Europa. Sunt mai multe subspecii de sacal auriu, dar diferentele intre ele sunt mici. Sacalii sunt impartiti in trei specii, dintre care doua traiesc in Africa. Speciile africane sunt mult mai vechi si mai putin inrudite cu sacalul auriu.

Sacalul auriu a evoluat dintr-un canid primitiv acum 1,9 milioane de ani. Este o specie de canid bazala, primitiva, mult mai veche decat lupul, de care il despart cam 800 000 de ani de evolutie.

Desi este prezentat ca o ciudatenie noua, trebuie sa stiti ca poate fi considerat intr-un fel o specie europeana. Cea mai veche fosila din Europa provine din Grecia si are cca 6900 de ani. A aparut pe continentul european la sfarsitul ultimei ere glaciare, prin expansiune din India (unde se retrasese acum 37000 de ani, e mai complicat). Desi arealul sau includea majoritatea tarilor mediteraneene si Balcanii, mentiunile istorice despre sacal sunt putine. Este si normal, e o specie mica, retrasa, foarte greu de vazut.

Cert este ca populatiile de sacali au fost intotdeauna tinute sub control de lupi, acestia ii alunga de pe teritoriul lor si ii extermina activ. Odata cu reducerea masiva a efectivelor de lupi in anii '50, prin folosirea criminala a momelilor cu stricnina, teritoriile controlate de acestia au ramas libere iar acest canid umil si oportunist si-a inceput expansiunea. Astazi s-a raspandit pana in tarile baltice iar evolutia viitoare a acestei cuceriri teritoriale nu poate fi estimata.

Datele stiintifice, obtinute prin studii serioase, evident ca nu la noi, arata ca dieta sacalului contine in medie 50% rozatoare mici, restul fiind format din pasari, vegetale si ungulate salbatice. Este mult mai omnivor comparativ cu lupul.

Ocupa aceeasi nisa ecologica pe care o detine coiotul din America de Nord.

Referitor la "dezastrul" pe care il face in populatiile de ierbivore salbatice, este o exagerare tipica pentru o tara in care informatiile certe se bazeaza pe sintagma" crede-ma pe cuvant". Dar lupii, care sunt vanatori perfecti, ce dezastre produc in populatiile de ierbivore salbatice? Parca nu am auzit ca au disparut cerbii, mistretii si caprioarele de pe teritoriile in care se gasesc haite de lupi.

Ca sa stim despre ce discutam, sacalul are o lungime de cca 120 cm, din care numai coada are 30 cm. Cantareste in jur de 10-12 kg, imaginati-va un catel lunguiet de greutatea aceasta. Infiorator, nu? O bestie...

Diferentele intre lup si sacal nu se opresc aici. In timp ce lupul este un alergator de cursa lunga, care ataca si urmareste prada pana la epuizare, sacalul are o alta conformatie anatomica, picioarele lui scurte nu ii permit o alergare eficienta pe o durata mare de timp. De aceea este un pradator de tufis, ataca prin abuscade, prin panda.

O alta imagine complet gresita este cea a "miilor" sau "sutelor" de sacali. Probabil ca lumea are impresia ca haite masive de sacali bantuie prin Dobrogea ca tatarii si pustiesc tinuturile.

Adevarul: unitatea bazala a sacalilor este o pereche, spre deosebire de lupi care formeaza haite. Sacalul este o specie monogama, formeaza o pereche pana la moarte. Parintii pot pastra cu ei puii din anul anterior dar acesta este o exceptie si nu o regula. De obicei, puii adolescenti parasesc familia si pleaca in cautarea unor noi teritorii. In Ungaria a fost marcata cu un dispozitiv GPS o femela tanara de sacal. Aceasta s-a deplasat activ in jur de 220 de km in 12 zile si in final s-a stabilit la peste 60 de km de parintii ei, acolo unde s-a si reprodus. Este felul natural al sacalilor de a impiedica consangvinizarea.

Perechea de sacali are un teritoriu cuprins intre 2 si 10 km patrati, variaza in functie de resursele de hrana. Sacalii nu sunt mari amatori de barfe cu prietenii, nu au amicitii si nu-i incanta absolut deloc prezenta unui alt sacal pe teritoriul lor, acesta fiind privit ca un competitor pe aceeasi resursa. De aceea isi verifica teritoriul in fiecare noapte si vocalizeaza puternic. Urletele de sacali au rolul de a-si intari prezenta teritoriala, de a-i anunta pe ceilalti sau pe un eventual intrus ca "bai, sunt acasa, sa nu indrazniti sa intrati pe proprietatea mea, daca va prind va nenorocesc, va distrug etc". Pentru cineva care nu e obisnuit cu vocalizarile lor, urletele sacalilor in noapte pot fi putin deranjante, te trec niste fiori. Pe mine ma distreaza. Este diferit de urletul lupului. Sacalul are un urlet modulat, nu scoate un sunet continuu cu modificari crescatoare ci isi tremura vocea. De aceea doi sacali care urla te fac sa crezi ca este o adevarata haita acolo.

Asadar, povestea haitelor de sacali trebuie privita cu suspiciune. Sigur, in anumite conditii, hrana abundenta sau prazi foarte usoare, pot fi intalniti mai multi sacali in acelasi loc dar este doar o toleranta momentana si nu o organizare permanenta, asa cum se intampla in cazul lupilor.

Pot vana o prada de 4-5 ori greutatea lor, de exemplu capre sau oi. Pot, asta nu inseamna ca vaneaza oile asa cum le vaneaza lupii, in mod activ si coordonat.

Un caine ciobanesc nu are ce discuta cu un sacal, acesta este o gluma.

Vaneaza pasari de curte? Sigur, chiar cu mare placere!  Vaai, ce ne facem? Va faceti garduri cum trebuie, daca stati ca nesimtitii... asta e! 

Va ataca oile? Nu va cred, dar fie, de dragul argumentului, caini ciobanesti aveti? Nu? Atunci va platiti prostia.

Trebuie sa intelegeti ca nu exista un ecosistem sanatos fara rapitori, asa functioneaza lumea noastra, asa au evoluat speciile. Acolo unde ai ierbivore, ai si carnivorele potrivite. 

Fiecare nisa are perechea ei de pradator-prada.

Nu mai vreti sacali? Solutia este lupul, de la exterminarea acestuia a pornit totul. Cateva perechi de lupi in Dobrogea ar rarefia populatia de sacali pana la disparitia aproape completa. Este un subiect delicat, lupii dau bine in poze sau pe carnatul ala dacic, sunt admirati la nivel teoretic, sa nu-i stim la noi in paduri.

Putina lume stie ca au inceput sa apara si in Dobrogea, deocamdata doar indivizi izolati in cautare de noi teritorii, proveniti din Bulgaria. Cea mai nordica mentionare prin observatie certa a fost in zona Cernavoda. Probabil au ajuns si la noi in judet. Asa ca, s-ar putea sa asistam la o reducere tacuta a populatiei de sacali. Asta daca nu s-or isteriza masele largi si nu vor ucide mintenas lupii, ca asa suntem noi, mandrii si ne fudulim cu asta, nu gandim ca obosim, nu stim si nici nu vrem sa stim, ne bazam pe vorbe goale si pe traditii idioate. Sau poate ma insel, s-o fi schimbat ceva...

Pana atunci, daca va fi un atunci, sacalul ramane singurul mamifer rapitor dominant din multe zone ale tarii si de top in Dobrogea. Are rolul lui in natura, altfel nu evolua ca specie.

O referire scurta la fotografierea lui. Este foarte dificila, este tot timpul in alerta, nu sta o clipa locului, urechile scaneaza in toate directiile, adulmeca si verifica peste tot. Are putine momente cand sta linistit . Este activ in perioadele cu lumina putina, de obicei noaptea sau pe inserat/rasarit, ceea ce il face greu de fotografiat in conditii optime. De aceea, fotografiile de wildlife cu sacali sunt putine.

Sursele principale:

https://www.sciencedirect.com/…/arti…/pii/S1616504704700166…

https://www.researchgate.net/…/315387526_Golden_jackal_expa…

https://moorcroftlab.oeb.harvard.edu/…/lanszki_et_al_2018_m…

http://iugb2017.com/wp-content/uploads/2017/10/RANC_2408.pdf


Dr. Antal BONCOI