Descriere
Este o pasăre acvatică de talie mare cu gât foarte lung. Penajul alb o face foarte ușor de recunoscut. Are coada lungă, cap mic și cioc roșu-portocaliu la baza căruia se află o proeminență de culoare neagră. Juvenilii sunt gri-maroniu cu o ușoară nuanță rozie, iar ciocul este gri.
Distribuție
Lebăda de vară este întâlnită în cea mai mare parte a Europei, în vestul și sudul Asiei până în Orientul Mijlociu. Populațiile din nord migrează spre vestul Europei sau Asia.
În România este întâlnită în Delta Dunării dar și în luncile râurilor mari.
Populație
Populația globală este estimată la peste 600.000 de indivizi, iar populația Europei la 86.000-120.000 de perechi cuibăritoare. În țara noastră cuibăresc aproximativ 3.000-5.000 de perechi, majoritatea regăsindu-se în Delta Dunării. În timpul iernii, pot fi observate până la 16.000 de exemplare.
Mediu de viață și biologia speciei
Lebăda de vară se regăsește în habitatele umede, întinse, bogate în vegetație emergentă. Unele exemplare prefera lacurile care sunt frecventate de oameni deoarece primesc hrană.
Se hrănește, în general cu plante acvatice și cu ierburi de pe malurile apelor. Ocazional poate consuma și nevertebrate acvatice, pești mici, amfibieni și mormoloci.
Este o specie care prezintă deplasări complexe, astfel ca la noi în țară este atât sedentară cât și parțial migratoare, iarna adunându-se în grupuri mari pe lacurile din Delta Dunării.
Își construiește cuiburi masive în stufăriș sau chiar pe sol în care depun 5-8 ouă. Incubația durează 35-41 de zile și este asigurată de ambii părinți. Puii stau alături de părinți până la 150 de zile.
Presiuni și amenințări
Principala amenințare o reprezintă hrănirea păsărilor de către oameni cu diverse alimente sau produse de panificație greu digerabile, care pot duce la moartea păsării.
Poluarea apelor cu diverse deșeuri plastice și ingerarea greutăților din plumb folosite la pescuit reprezintă un pericol pentru sănătatea păsărilor.
Curiozități
- În natură poate trăi până la 10 ani.
- În perioada reproducerii, datorită hormonilor, protuberanța de la baza ciocului masculilor este mult mărită.
- Este o specie monogamă, păstrându-și perechile pe viață.
- În timpul cuibăririi masculii sunt foarte teritoriali, alungând violent toate păsările din apropierea cuibului.
- Mai este numită și lebădă mută.
Bibliografie:
- Petrovici M., 2015 – Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, Coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”.
- Mihai C. Băcescu – Păsările în nomeclatura și viața poporului Român. Editura Academiei Republicii Populare Române.
- Lars Svensson – Ghid pentru identificarea păsărilor din Europa și Zona mediteraneană.
- http://www.sor.ro/ro/pasari
Mihaela FUCIU