| Denumire in Română | Lebăda de iarnă |
| Denumire in Engleză | Whooper Swan |
| Denumire stiințifică | Cygnus cygnus |
| Prezență in Delta Dunării | Noiembrie – Martie |
| Frecvență | Moderată |
| Anvergura aripilor | 205 – 235 cm |
| Lungime | 140 – 160 cm |
| Greutate | 5,6 – 13 kg |
| Status | (WV) Oaspete de iarna |
| Stare de conservare | (LC) Neamenințată cu dispariția |
Este o pasăre acvatică de talie mare cu penaj alb. Primăvara și toamna penajul de pe gât și cap capătă o nuanță maronie. Principalul caracter de diferențiere il constituie ciocul lung de culoare galbenă și cu vârful negru. Juvenilii au penajul maroniu, iar ciocul este albicios cu vârful rozaliu.
Lebăda de iarnă este larg răspândită în Asia și Europa, din Islanda și până la Marea Bering. Pe continentul European specia cuibărește în Islanda, Rusia, țările baltice și scandinave. Iernează în sudul Europei și în nord-vestul Mării Negre. La noi în țara este intâlnită iarna, în efective mici pe tot teritoriul tării și în efective mari în Delta Dunării si Dobrogea.
La nivel global populația lebedei de iarnă este estimată la 180.000 de indivizi. În Europa se regăsesc 25.000-32.000 de perechi cuibăritoare. În România iernează până la 5000 de exemplare.
Preferă habitatele acvatice, lagunare, cu apă dulce sau salmastră bogate în vegetație palustră. În cartierele de iernare poate fi văzută și pe pășuni sau terenuri agricole căutându-și hrană.
Dieta este constituită, în general, din specii vegetale precum plante acvatice sau semințe, dar poate consuma și viermi, moluște, insecte sau pești.
Sunt specii monogame și au un ritual deosebit de împerechere, executând mișcări sincrone.
Ambii parteneri construiesc cuibul în apropierea apelor pe care masculul îl apără de intruși. Femela depune 3-7 oua care eclozează după 35 de zile, incubația fiind asigurată doar de aceasta. Puii sunt dependenți de părinți o perioadă de aproximativ 90 de zile, apoi chiar dacă se descurcă singuri, rămân alături de familie cel puțin un an. Ating maturitatea sexuală la 3-4 ani.
Principala amenințare o constituie restrângerea teritoriul de cuibărit prin degradarea habitatelor, dar și diminuare zonelor de hrănire în cartierele de iernare prin supra-pășunat și folosirea pesticidelor pe terenurile agricole.
Un pericol îl constituie rețelele electrice de înaltă tensiune și eolienele, prin lovirea accidentală cu acestea în timpul migrației.
Mihaela FUCIU



Îți place această pagină? Distribui-o, să afle și prietenii tăi despre ea.