Lebăda de iarnă (Cygnus cygnus)

Descriere

Este o pasăre acvatică de talie mare cu penaj alb. Primăvara și toamna penajul de pe gât și cap capătă o nuanță maronie. Principalul caracter de diferențiere il constituie ciocul lung de culoare galbenă și cu vârful negru. Juvenilii au penajul maroniu, iar ciocul este albicios cu vârful rozaliu.

Distribuție

Lebăda de iarnă este larg răspândită în Asia și Europa, din Islanda și până la Marea Bering. Pe continentul European specia cuibărește în Islanda, Rusia, țările baltice și scandinave. Iernează în sudul Europei și în nord-vestul Mării Negre. La noi în țara este intâlnită iarna, în efective mici pe tot teritoriul tării și în efective mari în Delta Dunării si Dobrogea.

Populație

La nivel global populația lebedei de iarnă este estimată la 180.000 de indivizi. În Europa se regăsesc 25.000-32.000 de perechi cuibăritoare. În România iernează până la 5000 de exemplare.

Mediu de viață și biologia speciei

Preferă habitatele acvatice, lagunare, cu apă dulce sau salmastră bogate în vegetație palustră.  În cartierele de iernare poate fi văzută și pe pășuni sau terenuri agricole căutându-și hrană.

Dieta este constituită, în general, din specii vegetale precum plante acvatice sau semințe, dar poate consuma și viermi, moluște, insecte sau pești.

Sunt specii monogame și au un ritual deosebit de împerechere, executând mișcări sincrone.

Ambii parteneri construiesc cuibul în apropierea apelor pe care masculul îl apără de intruși. Femela depune 3-7 oua care eclozează după 35 de zile, incubația fiind asigurată doar de aceasta. Puii sunt dependenți de părinți o perioadă de aproximativ 90 de zile, apoi chiar dacă se descurcă singuri, rămân alături de familie cel puțin un an. Ating maturitatea sexuală la 3-4 ani.

Presiuni și amenințări

Principala amenințare o constituie restrângerea teritoriul de cuibărit prin degradarea habitatelor, dar și diminuare zonelor de hrănire în cartierele de iernare prin supra-pășunat și folosirea pesticidelor pe terenurile agricole.

Un pericol îl constituie rețelele electrice de înaltă tensiune și eolienele,  prin lovirea accidentală cu acestea în timpul migrației.

Curiozități

• Zboară la înălțimi mari, de până la 2000 de metri cu până la 60 de mile/oră.
• Este o pasăre longevivă, trăind până la 26 de ani.
• Deține unul din cele mai lungi gâturi din lumea păsărilor.

Bibliografie:

• Petrovici M., 2015 – Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, Coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”.
• Mihai C. Băcescu – Păsările în nomeclatura și viața poporului Român. Editura academiei republicii populare române.
• Lars Svensson – Ghid pentru identificarea păsărilor din Europa și Zona mediteraneană.

Mihaela FUCIU