Jocuri în barcă, pentru a nu se plictisi cei mici

Să mergi în excursii în Delta Dunării cu cei mici, poate fi provocator. Drumul lung cu barca poate să îi plictisească sau să îi facă agitați, să se foiască, să devină gălăgioși, să se aplece peste barcă, să se certe – dacă sunt mai mulți.
Vă propunem câteva variante de jocuri care să îi țină concentrați, pe care să le încercați împreună cu toți membrii familiei.

1. Bingo cu păsări/insecte, după hărțile cumpărate de la magazinul de suveniruri, cele care au fotografii pe spate. Câștigă cine bifează toate pozele.

2. Urmărim traseul pe hartă. Este foarte interesant pentru copii să se orienteze pe hartă. Recomandăm ca fiecare micuț să aibă harta lui. Încercați să ghiciți împreună cu ei unde sunt punctele cardinale, explicându-le cum să le caute în natură, orientându-se după soare.

3. Alfabetul deltei. Începem cu un cuvânt cu litera „a” și apoi, fiecare, pe rând, continuă cu litera următoare, în ordine alfabetică. Spunem doar cuvinte care există în deltă.

Jocul nu se întrerupe când cineva nu știe un cuvânt cu o literă, ci provocarea trece la următorul jucător. Jucătorul care nu a știut să spună cuvântul, doar stă o tură. Astfel, cei mici nu se vor supăra, iar jocul poate continua, până când se termină alfabetul. In caz contrar, ai fi nevoit să tot repeți aceleași litere și nu mai este atractiv.

4. Fazan pe cuvinte din deltă. Acesta este destul de greu, mai ales pentru preșcolari. Lor trebuie să le expui mai multe variante din care să aleagă, atunci când se blochează. De exemplu, dacă trebuie să formeze cuvânt cu „pe” și nu știe, îl puteți ajuta: „ ai putea alege între pescăruș și pelican”. Dacă nimeni nu găsește alternative, pot fi acceptate și cuvinte care nu au legătură cu delta, pentru continuitate.

5. “Eu văd ceva ce începe cu litera …P “. Iar ceilalți trebuie să cerceteze în spațiu și să spună ce a văzut persoana respectivă: pelican, pescăruș, pește, pui, pisică, etc. E nevoie de sinceritate pentru acest joc. Evident, fiecare alege ce cuvânt dorește și spune celorlalți doar prima literă.

6. Spunem în engleză ce vedem: „tree”, „water”, „bird”, etc. Sau, pentru avansați, exersăm câteva propoziții, răspunsuri.

7. Rime cu cuvinte din deltă. Fiecare jucător alege, pe rând, la întâmplare, un cuvânt. Apoi, toți jucătorii spun de-a valma, sau după o ordine prestabilită toate rimele care le vin în cap: „egretă-baghetă- trotinetă-bicicletă- brichetă-caschetă”;

8.Numărăm cine vede mai mulți codalbi/egrete/ stârci, după cum stabilim.

9. Descrie ceva din deltă, fără a-i da denumirea. Pornește de la indicii comune și ajungi la cele specifice, particulare. Ceilalți trebuie să ghicească la ce te gândești. Introduci pe rând detaliile, dând indicii pe măsură ce ceilalți nu ghicesc.

De exemplu: „Este o pasărea albă,
-nu știm
-cu dungi/pete negre,
-răspuns greșit
– poate avea un ciuf,
– răspuns greșit
-face ouă mari,
-răspuns greșit
– mănâncă pește,
-pelican”.

10.Pentru cei avansați, se poate încerca un haicu sau poem în proză ori chiar o scurtă poezie, la care contribuie toți jucătorii. Descrie ce vezi, astfel încât să sune ca o strofă de poezie. Se punctează umorul, creativitatea, imaginația. Nu trebuie să aibă mare valoare artistică, doar să vă distrați și să exersați:

„ Pe deasupra bărcii mele
Trec gâștele către lac
Ga ga ga și mac mac mac
Trei minute, apoi tac.

Dup-o oră jumătate
Au mâncat pe săturate
Zboară iar deasupra mea
Mac mac mac și ga ga ga
Până se lasă seara.

Se întorc la puișori
Cu scoici și cu melcișori.”

Important la toate variantele de jocuri este să îi țineți cât mai atenți la ceea ce văd în jur. Să învețe cuvinte noi, să știe să indice păsări, să descopere frumusețile din Delta Dunării.

De asemenea, prin aceste jocuri, încercați să le introduceți informații noi. Ai noștri au fost fascinați de modul cum cormoranii își vânează prada împreună cu pelicanii. Le-am mai introdus o poveste cu un pelican rănit, pe care l-au adoptat, peste iarnă, niște pescari. I-au făcut o colibă și îi aduceau mereu de mâncare. Toți pescarii îl cunoșteau. Când îi auzea venind, pelicanul, poreclit „Vasile”, ieșea din colibă și deschidea ciocul iar ei, clanc!, îi puneau peștele direct în cioc. Doar că, în primăvară, pelicanul Vasile, obișnuit să fie servit de toată lumea, nu a mai vrut să plece, deși i s-a vindecat rana. El devenise leneș și foarte gras. Așa că pescarii s-au hotărât să nu îl mai hrănească, pentru ca acesta să fie obligat să plece cu stolul lui și să facă mișcare, pentru a se menține sănătos.

Strecurați aceste informații pentru a le cultiva dragostea pentru natură și pentru a le crește toleranța față de drum.

Daniela UNGUREANU