Ibisul sau Tiganusul (Plegadis falcinellus)

Delta Dunării este un paradis pentru păsările acvatice, iar ibisul este una dintre cele mai spectaculoase specii care pot fi observate aici. Cu un penaj metalic ce reflectă nuanțe de verde, bronz și purpuriu, această pasăre elegantă se strecoară prin mlaștini și stufărișuri, căutând hrană. Deși astăzi este o specie protejată, populația sa din România a trecut prin momente dificile, în special din cauza intervenției umane.

Descriere

• Denumire în română: Ibis / Tiganus

• Denumire în engleză: Glossy Ibis

• Denumire științifică: Plegadis falcinellus

• Dimensiune:

  • Lungime: 55–65 cm

  • Anvergura aripilor: 88–105 cm

• Greutate: 500–800 g

• Durata de viață: Până la 15 ani

• Prezența în România: Cuibărește și este prezent sezonier în Delta Dunării și în unele zone umede din Dobrogea

• Frecvență: Relativ comun, dar fluctuant în funcție de condițiile de habitat

• Status: Specie protejată, în creștere ca populație în Europa

Caracteristici

Ibisul se remarcă prin penajul său spectaculos, care pare maro în lumină slabă, dar devine un adevărat curcubeu metalic sub razele soarelui, cu reflexii verzi, bronz și purpurii. Are un cioc lung și curbat în jos, perfect adaptat pentru a scurma în mâl după hrană, și picioare lungi, care îl ajută să se deplaseze prin zone mlăștinoase.

În zbor, ibisul are o siluetă elegantă, asemănătoare cu cea a stârcilor, dar cu bătăi de aripi mai rapide și mai fluide.

Habitat și Răspândire

Preferă zonele umede cu apă puțin adâncă, precum mlaștinile, lagunele, lacurile cu stufăriș și deltele râurilor. Este o pasăre migratoare, iernând în Africa și revenind în Europa primăvara.

Răspândire în România

În România, Delta Dunării este cel mai important loc de cuibărit pentru ibis. Deși populația și-a mai revenit, specia rămâne vulnerabilă din cauza distrugerii habitatelor umede.

Comportament

• Este o pasăre de grup, formând colonii mixte alături de stârci și egrete.

• Se hrănește cu nevertebrate, pești mici și amfibieni, folosindu-și ciocul lung pentru a scormoni în apă și mâl.

• În sezonul de împerechere, masculii devin mai colorați și își curtează partenerele cu posturi elegante și dansuri specifice.

Status de Conservare și Amenințări

• Status IUCN: „Risc scăzut” (Least Concern), dar în trecut a fost pe cale de dispariție în România.

• Amenințări:

  • Distrugerea zonelor umede prin drenaje și construcții

  • Poluarea apei

  • Deranjul uman în zonele de cuibărit

Ibisul a fost vânat fără milă în perioada comunistă. Pe atunci, vânătorii erau obligați să predea păsările la fabrica de conserve din Sulina, unde pieptul de ibis ajungea în conserve de carne, considerate o delicatesă în Italia. În schimb, vânătorii primeau cartușe de vânătoare – o monedă de schimb macabră, care a decimat populatia de pasari din România.

Din fericire, specia este acum protejată, iar populația sa este în creștere lentă, datorită măsurilor de conservare.

Unde poate fi observat?

În Delta Dunării, în special în zona Mila 23, pe grindurile marine din complexul Razim-Sinoe și în zonele mlăștinoase din sudul Dobrogei.

Curiozități

• Numele științific Plegadis falcinellus înseamnă „seceră curbată”, făcând referire la forma ciocului.

• Este singura specie de ibis care cuibărește în Europa.

• Unele exemplare migratoare din Europa ajung până în Africa sub-sahariană.

• În timpul sezonului de împerechere, își completează penajul cu un puf alb la baza ciocului și ochii devin mai intens colorați.

Concluzii

Ibisul este o pasăre impresionantă, dar și un simbol al greșelilor trecutului. De la prada vânătorilor în comunism la protecția actuală, această pasăre ne amintește cât de fragil este echilibrul naturii. Azi, oricine vizitează Delta Dunării are șansa de a admira ibisul, o pasăre care a reușit să supraviețuiască unei epoci crude, dar care are nevoie în continuare de protecție.