Gâsca de vară (Anser anser)

Gâsca de vară (Anser anser) este una dintre cele mai mari specii de gâște sălbatice din Europa și Asia și este considerată strămoșul gâștei domestice. Această pasăre reprezentativa populează zonele umede, mlaștinile și lacurile, unde poate fi văzută adesea hrănindu-se sau odihnindu-se pe luciul apei. Gâștele de vară sunt cunoscute pentru comportamentul lor social complex, comunicarea printr-o varietate de sunete și fidelitatea față de partener.

Descriere

• Denumire în română: Gâsca de vară

• Denumire în engleză: Greylag goose

• Denumire științifică: Anser anser

• Dimensiune: Lungime: 74-91 cm | Anvergura: 147-180 cm

• Greutate: 2,5-4,1 kg

• Durata de viață: Până la 20 de ani în sălbăticie

• Prezență în România: Specie cuibăritoare și migratoare

• Frecvență: Comună în perioada migrației și iarna

• Status: LC (Risc scăzut) conform IUCN

Caracteristici

Gâsca de vară are un penaj predominant gri-maroniu, cu o nuanță mai deschisă pe abdomen. Capul este rotunjit, cu un cioc robust, de culoare portocalie sau roz. Picioarele sunt rozalii, iar aripile au o anvergură impresionantă, fiind adaptate pentru migrație pe distanțe lungi. Ochii mici, închiși la culoare, contribuie la expresia sa blajină, dar vigilentă. Masculii și femelele sunt asemănători ca aspect, deși masculii tind să fie puțin mai mari.

Habitat și răspândire

Gâsca de vară preferă zonele umede cu ape dulci sau ușor salmastre, unde se poate hrăni cu vegetație acvatică și semințe. Se întâlnește în Europa, Asia și Africa de Nord, având populații migratoare și sedentare. Cele din regiunile nordice migrează spre sud iarna, începând din septembrie-octombrie.

Răspândire în România

Gâsca de vară este o specie prezentă pe tot parcursul anului în Delta Dunării și pe lacurile interioare ale Dobrogei. Pe timpul iernii, numărul exemplarelor crește semnificativ datorită fluxului migrator. Se regăsește în zonele umede de lângă Complexul Razim-Sinoe, Lacul Techirghiol și alte lacuri dobrogene.

Comportament

Gâștele de vară sunt păsări sociale, trăind în grupuri mari, mai ales în afara sezonului de reproducere. Sunt monogame, formând perechi pe viață, iar partenerii sunt extrem de devotați unul altuia. Comunicarea vocală este complexă, folosind sunete pentru a coordona zborul și a menține legătura în grup. Se hrănesc preponderent cu vegetație, dar pot consuma și mici nevertebrate.

Status de conservare și amenințări

Deși gâsca de vară nu este considerată o specie periclitată la nivel global, populațiile sale pot fi afectate de distrugerea habitatului și de vânătoarea ilegală. În România, presiunea antropică asupra zonelor umede, inclusiv drenarea mlaștinilor și poluarea, reprezintă principalele amenințări.

Unde poate fi observată?

Gâsca de vară poate fi observată în special în Delta Dunării, unde populează lacurile izolate și stufărișurile. Alte zone bune de observare sunt complexul lagunar Razim-Sinoe, lacurile din sudul Dobrogei și, în timpul migrației, pe câmpurile agricole, unde vine să se hrănească.

Curiozități

• Gâștele de vară sunt recunoscute pentru fidelitatea lor: odată ce și-au ales un partener, rămân împreună toată viața.

• Puii sunt capabili să meargă și să înoate la doar câteva ore de la eclozare.

• Este una dintre cele mai zgomotoase specii de gâște, comunicând printr-o varietate de sunete.

• Gâștele de vară joacă un rol ecologic important, ajutând la dispersarea semințelor vegetale și la menținerea echilibrului ecosistemelor acvatice.

Concluzii

Gâsca de vară este o specie emblematică pentru zonele umede ale României, fiind o prezență constantă în Delta Dunării și Dobrogea. Deși nu este amenințată la nivel global, protejarea habitatelor sale naturale este esențială pentru menținerea unor populații sănătoase. Observarea acestei specii este o experiență fascinantă pentru pasionații de natură, oferind un spectacol de sunete și zboruri organizate de-a lungul anotimpurilor.