Excursie la Sulina, în programul Descoperă Delta Dunării

Sulina, singurul oraș din Delta Dunării. O destinație ce nu trebuie ratată dacă ajungeți în Delta Dunării.

Vizitarea orașului Sulina începe cu drumul spre acesta, pornind din Mila 23. Mergem pe Dunărea Veche până la Crișan iar de acolo tot înainte pe Dunărea navigabilă, spre Marea Neagră, până la capăt, la capătul Dunării. Pe partea dreaptă vom vedea orașul, acostăm la faleza orașului și ne continuăm excursia pe jos, cu taxiul sau microbuzul (acestea nu sunt incluse în preț).

După ce facem o tură prin oraș și vizităm obiectivele propuse facem o pauză pentru masă de prânz, la una dintre locațiile noastre partenere apoi aveți timp liber pentru mers la plajă. În funcție de sezon, timpul acordat plajei poate fi diferit. Primăvară și toamna puteți merge doar să vedeți marea și apoi continuăm excursia pe un traseu de întoarcere foarte spectaculos, pe lângă grindul Letea. Vara vă lăsăm la dispoziție 3-4 ore pentru plajă și apoi ne întoarcem acasă pe Dunăre.

Vărsarea Dunării în Mare – se face printr-un canal artifical de piatră, de 16 km, creat pentru evitarea colmatarii gurii Dunării. Este doar funcțional nu și estetic. Pe acest canal trec nave comerciale grele ce generează uneori valuri destul de mari așa că nu este nici o plăcere să mergem pe aici. Cum ați bănuit deja, NU ieșim cu bărcile să vedem vărsarea în Mare ci mergem pe mal să vedem marea.

Cu o istorie bănuită de cca 2700 de ani și una scrisă de peste 1000 de ani, Sulina este una dintre cele mai vechi așezări umane din România.

Din această istorie bogată în evenimente, Sulina, orașul vedetă al Deltei Dunării, ridicat la rangul de oraș de Comisia Europeană a Dunării, mai păstrează și astăzi elemente ce ne amintesc de multitudinea de naționalități ce au locuit aici, punându-și amprenta asupra arhitecturii și modului de viață.

Dintre obiectivele ce merită vizitate în Sulina avem pe lista următoarele:

Biserica grecească Sf. Nicolae a fost ridicată între 1862-1868 și restaurată în 1923, purtând hramul Sf. Nicolae, fiind sfințită în anul 1869. Clopotniță are trei clopote, două dintre ele având inscripția: “Sulina 1933″.

Cei care au contribuit integral la construcția ei au fost grecii stabiliți la acea vreme în Sulina. Această biserică este considerată monument istoric, clasată în categoria B, un monument deosebit de important.
Catapeteasma a fost adusă odată cu construcția bisericii, tot de către greci. De altfel, multe lucruri, cum ar fi icoanele care au fost aduse în 1867 din Grecia (unele sunt mult mai vechi), au fost cumpărate în principiu de către navigatorii greci, înstăriți, constituind darul lor pentru biserica „Sf. Nicolae”.

În prezent, după restaurare, imaginea bisericii nu mai este chiar atât de “istorică”. Dotarea cu termopane și alte “îmbunătățiri” moderne aducându-i un aspect nu foarte corespunzător pentru un obiectiv turistic.

Catedrala ortodoxă Sf. Nicolae și Alexandru, construită în stil bizantin, a fost ridicată între 1910-1912 (ridicată la roșu) – 1933-1934  (finisată). Carol I a pus piatră fundamentală a clădirii. În fruntea comitetului de inițiativa, reunit în 1932 pentru strângerea fondurilor necesare finalizării lucrărilor, s-a aflat Gala Galaction.
În actul de fundație se spune: “Începutu-să acest dumnezeiesc lăcăș cu hramul Sf. Ierarh Nicolae și Sf. Alexandru, patronul zilei de 30 august, când oastea română la 1877 a mărturisit pe câmpul de lupta vechi virtuți străbune, astăzi 31 octombrie 1910, într-al 45-lea an de domnie al Mariei Sale Regele Carol I și al soției sale, Maria Să Regina Elisabeta”.

Pentru moment catedrala a scăpat de furia restaurărilor moderne și își păstrează elementele originale, mozaicuri, ușa metalică, ferestrele și clopotele.

Biserica româno – catolică Sf. Nicolae a fost sfințită în anul 1863, construcția fiind rezultatul efortului financiar al comunității italiene din orașul Sulina. Este împrejmuită de un gard de fier forjat, prins între coloane de piatră, pe partea superioară în mijlocul fiecărei coloane se află câte o țeavă de fier în care, în vreme de sărbătoare, se introduceau steaguri. Stilul construcției este de tip italian, specific celei de-a două jumătăți a secolului IX. O parte din vitraliile bisericii sunt originale. Este o construcție din piatră de Malta și cărămidă. Cele trei clopote din clopotniță bisericii au fost turnate din bronz și datează din anul sfințirii bisericii, respectiv anul 1863.

Până în anul 1970 slujbele erau ținute în limba latină, apoi slujbele au fost ținute în limba română. Cum pășești pragul bisericii, în dreapta se află o statuetă ce îl întruchipează pe Sf. Nicolae. Balconul bisericii găzduia corul și cântăreții bisericii.

Deși restaurată, biserica româno-catolică și-a păstrat aspectul original (cel puțîn pe exterior căci interiorul este greu de văzut, biserica fiind permanent închisă).

Unul dintre obiectivele turistice interesante este Cimitirul din Sulina, cimitir ce adăpostește mormintele tuturor semintiilor ce au locuit sau au trecut pe aici, de la marinari până la prințese, oameni de rând, căpitani de vase, eroi de război, musulmani, creștini, evrei și-au găsit cu toții liniștea în acest loc. Chiar merită să petreceți o ora – două vizitând cimitirul, să simțiți istoria și cosmopolitismul acestui orășel de la malul marii.

Farul Vechi sau Farul lui Jean Bart, acum muzeu al orașului Sulina și minunat loc de panoramă deasupra orașului (este cel mai înalt punct din oraș, 17,34 m), farul găzduiește cabinetul de lucru al lui Eugeniu Botez, cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart. Monument istoric,  a fost construit între 1869-1870, de atunci fiind refăcut de două ori. La vremea respectivă se află în apropierea punctului de vărsare a Dunării în mare. Astăzi se află la peste 1,5 km de țărmul mării.

La parterul farului se află o altă sală dedicată Comisiunii Europene a Dunării, organism internațional constituit în urmă Tratatului de la Paris din 30 martie 1856. Scară metalică în formă de spirală, ne conduce la cupola farului, treptele și interiorul construcției fiind iluminate prin intermediul celor trei ferestre circulare. Farul emite o lumină albă, fixă, vizibilă în nopțile senine pe o rază de 36 km. Lumina este plasată în focarul a 27 oglinzi parabolice construite din metal lustruit.

Farul vechi din Sulina reprezintă un simbol al activității desfășurate de către Comisia Europeană a Dunării (am putea spune precursoarea Uniunii Europene de astăzi) în punctul cel mai estic al țării.

Farul vechi de pe malul stâng – A fost construit de către Comisia Europeană a Dunării în 1887, așadar ulterior mai cunoscutului far de pe str. a ÎI a (al lui Jean Bart).

Farul Nou – Obiectiv de arhitectură laică. Farul nou este o construcție modernă de 59 m înălțime. A fost construit în 1982 că far maritim;

Palatul Comisiunii Europene a Dunării (CED) –  Una dintre cele mai impunătoare clădiri ale orașului a fost construită în perioada 1860-1868, găzduind între zidurile sale diverse structuri administrative ale Comisiunii Europeane a Dunării. A avut parte de mai multe renovări de-a lungul existenței sale.

A servit, între anii 1868-1921, că sediu administrativ al Comisiei Europene a Dunării, fiind ulterior preluat de Statul Român. A fost grav afectată de bombardamentele din Primul Război Mondial. Din 1948 a devenit sediul Administrației Fluviale a Dunării de Jos, filiala Sulina.

Uzina cu Turnul de apă, “Castelul de Apă” de la Sulina are o istorie desprinsă din povești. La sfârșitul secolului trecut, la Sulina s-a oprit un vapor cu un oaspete de seamă, regina Olandei. Când a coborât, regina a cerut un pahar cu apă. Nu se aștepta să i se ofere direct din Dunăre. Mirată că într-un port cu activitate intensă nu există apă potabilă, întoarsă acasă, regina a cerut construcția castelului de apă, cu tot cu rețeaua de distribuție. A fost darul ei pentru Sulina. Lucrările au început în anul 1895 și au durat 10 ani, s-au terminat în 1905. În al doilea război mondial, nemții au vrut să arunce castelul de apă înalt de 28 de metri în aer. Nu au reușit pentru că unul dintre locuitorii orașului a tăiat fitilul. În schimb a ars toată structura lemnoasă, partea superioară.

Castelul de Apă alimentează și astăzi Sulina și a devenit simbolul orașului. Din păcate, prin restaurare, a fost mutilat, acoperișul original, făcut din foi de cupru bătut manual, a fost înlocuit cu tablă vopsită, răpindu-i astfel valoare istorică, farmecul și aspectul original.