Călifar roșu (Tadorna ferruginea)

Descriere

Călifarul roșu are penajul maro-portocaliu, ușor de recunoscut în natură. Capul este roșcat gălbui cu fața albicioasă, ciocul este negru, iar coada, târtița și penele de zbor sunt negre. Masculul are un colier îngust negru și penajul mai închis decât al femelei. Penajul juvenililor este asemănător cu al femelelor.

Distribuție

Este o specie întâlnită în sud-estul Europei, în centrul și sudul Asiei, dar și în zonele nord-estice și nord-vestice ale Africii. La noi în țară călifarul roșu este întâlnit în sud-estul țării, iar ocazional, în timpul migrației, în restul țării, în habitatele acvatice.

Populație

Se estimează că populația cuibăritoare europeană este de 19.000-33.000 de perechi iar cea care iernează este de aproximativ 11.000 de exemplare, restul indivizilor migrând spre Asia. Pe teritoriul României cuibăresc între 40 și 70 de perechi.

Mediul de viață și biologia specie

Preferă habitatele acvatice, sau zonele din apropierea lor, însă în perioada de reproducere poate fi întâlnit la distanță considerabilă de râuri sau lacuri. Pe timpul iernii se concentrează în stoluri mici localizându-se dea lungul râurilor lin curgătoare sau pe lacuri.

Are o dietă diversă consumând atât specii de origine vegetală, cât și specii de origine animală cum ar fi moluște, crustacea, amfibieni și chiar pești de dimensiuni mici.

Poate cuibări solitar sau în grupuri mici, de câteva perechi. Își construiește cuibul din vegetație, puf și pene în vizuini, crăpături ale stâncilor sau scorburi, dar pot cuibări și în clădiri abandonate, sau cuiburi artificiale, montate în habitate prielnice. Femela depune 8-11 ouă care eclozează după 28-29 de zile, iar puii învață să zboare după aproximativ 55 de zile. Ajung la maturitatea sexual la vârsta de 2 ani.

Presiuni și amenințări

Principala amenițare asupra speciei este reprezentată de reducerea habitatelor de hrănire datorată gestionării defectuase a zonelor umede, dar și diminuarea habitatelor de cuibărit, prin excavarea malurilor în care călifarul roșu își construiește adesea cuibul.

Perturbarea antropogenă pe perioada cuibăritului poate duce la pierderea pontei.

Fiind o specie deosebit colorată, călifarul roșu este capturat în scop ornamental.

Curiozități

• Altitudinea maximă la care a fost văzut călifarul roșu este de 5.000 de metri, în Tibet.
• Este o pasăre longevivă, trăind, în libertate, până la vârsta de 24 de ani.
• După încheierea sezonului de cuibărit, adulții își schimbă penajul, iar în această perioadă care durează aproximativ 4 săptămâni sunt incapabili de zbor.

Distribuția arealelor de cuibărit a călifarului roșu în țara noastră

Bibliografie:

• Petrovici M., 2015 – Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, Coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”.
• Mihai C. Băcescu – Păsările în nomeclatura și viața poporului Român. Editura academiei republicii populare române.
• Lars Svensson – Ghid pentru identificarea păsărilor din Europa și Zona mediteraneană.
• http://www.sor.ro/ro/pasari

Mihaela FUCIU