Prezentare
Corcodelul mic (Tachybaptus ruficollis) este cea mai mică specie de corcodel din Europa, recunoscută pentru abilitatea sa excelentă de a înota și se scufunda. Acesta este un locuitor discret al apelor liniștite, frecvent întâlnit în lacuri, bălți și zone umede cu vegetație densă.
Descriere
Nume și clasificare
Dimensiuni și greutate
Prezența în România
Corcodelul mic este o specie răspândită în România, fiind prezent atât în perioada de cuibărit, cât și pe timpul iernii în zonele mai blânde. Poate fi observat pe lacuri, bălți și râuri cu vegetație bogată.
Frecvență și statut
Este o specie comună, cu populații stabile, nefiind considerată amenințată la nivel global.
Caracteristici
Vara, adulții au un penaj distinctiv, cu gâtul și pieptul maroniu-roșcat, și o pată albă caracteristică la baza ciocului.
Iarna, coloritul devine mai tern, cu nuanțe predominant gri-maronii.
Are un corp compact, un cioc scurt și ascuțit și picioare poziționate posterior, ceea ce îl face un înotător excelent, dar un mers pe uscat dificil.
Habitat și răspândire
Trăiește în ape dulci cu vegetație deasă, de la lacuri și canale până la râuri cu curgere lentă. Iarna, poate fi observat și în estuare sau lagune de coastă.
Răspândire în România
Specia este întâlnită pe întreg teritoriul țării, de la zonele joase până la lacuri montane de altitudine redusă. Preferă habitatele liniștite, unde își poate construi cuiburi plutitoare printre stufărișuri.
Comportament
Corcodelul mic este un scufundător excelent, petrecând mult timp sub apă în căutare de hrană.
Este solitar sau trăiește în perechi, mai ales în sezonul de reproducere.
Are un cântec distinctiv, un tril repetitiv care răsună în zonele umede.
Se hrănește cu pești mici, insecte acvatice, crustacee și moluște.
Status de conservare și amenințări
Unde poate fi observat?
Cele mai bune locuri pentru a observa corcodelul mic în România includ Delta Dunării, lacurile din Câmpia Română, zonele umede din Transilvania și lacurile de acumulare.
Curiozități
Spre deosebire de alte păsări acvatice, își construiește cuiburi plutitoare, ancorate de vegetația de suprafață.
Puii sunt adesea transportați pe spatele părinților în primele zile de viață.
Se scufundă rapid la cea mai mică amenințare, fiind greu de observat în natură.
Concluzii
Corcodelul mic este o specie fascinantă, bine adaptată vieții acvatice și un indicator important al sănătății ecosistemelor umede. Deși populațiile sunt stabile, protejarea habitatelor sale este esențială pentru menținerea echilibrului natural.