Storceagul - ciorba de sturion

Aflată într-una dintre cele mai frumoase zone ale țării, Delta Dunării, localitatea Sfântu Gheorghe este singurul loc din România unde se poate mânca delicioasă specialitate, numită storceag, preparată după rețeta originală.

Povestea storceagului

Rețeta autentică de storceag este brevetată de haholii / ucrainenii din Sfântu Gheorghe, undeva în anii ’40.

Etimologia numelui acestei ciorbe vine tocmai de la denumirea locală a sturionilor mici. Deopotrivă, lipovenii și haholii spun “starceak” sturionilor de mici dimensiuni, tot așa cum “mârliță” este știucă mică iar “ciortan” este crapul mic. Tot denumirea de “starceak” o are și un ciot de lemn sau un sloi mic de gheață.

De aici și strictețea folosirii sturionului pentru prepararea acestei ciorbe delicioase.

Deși veți găsi denumiri “turistice” că Storceag (sau storceac) de somn, crap, șalău, acestea nu au nici o legătură cu rețeta originală. Există în bucătăria ucraineană o ciorbă similară,  numită chiar Ciorbă ucraineană de somn, în care se folosesc cubulețe de somn. Este absolut delicioasă dar nu este STORCEAG.

Era o ciorbă a pescarilor din acest sat, peștii mari mergeau la cherhana (bătranii încă își mai amintesc asprimea vremurilor din anii ’40, când totul era controlat de stat) iar peștii mici mergeau la ciorba zilnică.

Rețeta inițială era cu legume fierte și pește, dreasă cu roșii proaspete date pe răzătoare sau cu suc de roșii. Ulterior, pentru înnobilarea storceagului, s-a folosit “maslea” – (zerul care rămânea după separarea untului de smântână).

În prezent se folosește zerul de la brânza dulce de vacă. Aici trebuie menționat și faptul că localnicii din Sfântu Gheorghe au o mare tradiție în creșterea vacilor.

Storceagul se prepara și încă se mai prepară în cazane “duscuvii” de o găleată, două găleți, în funcție de numărul de participanți la masă. Prepararea storceagului se făcea pe sobe “cabetea”, alimentate cu stuf.

Ca să mănânci un storceag autentic, trebuie să vii în Delta Dunării și e musai să vizitezi satul Sfântu Gheorghe.

Rețeta storceagului:

Ingrediente:

Dacă vreți să încercați acasă rețeta autentică de storceag, aveți nevoie de:

• 200 g cartofi
• o ceapă
• un morcov (opțional și un ardei)
• un ou (galbenuș)
• 100 g zer sau smântână subțire (mai greu cu zerul la oraș )
• 1 legătură mărar
• 1 kg carne de sturion: morun, nisetru, păstrugă sau cegă
• sare (trebuie să puneți sare din plin, altfel peștele nu va avea acel gust puternic), piper.

Mod de preparare:

• Cartofii se taie în felii mari
• Morcovul și ceapa (eventual și ardeiul), se taie în bucățele, cât mai mărunt sau se dau pe răzătoare, și se pun la fiert în 2 litri de apă cu sare și piper.
• Carnea de pește, dezosată, se taie în cuburi de aproximativ 2 cm.
• După ce apa clocotește, se pune peștele la fiert.
• Smântâna se bate cu galbenușul de ou și cu o cană de apă.
• După (maxim) un sfert de oră de fiert se adaugă smântâna și mărarul (tocat mărunt), se amestecă foarte ușor și se lasă să mai clocotesca o dată.
• Cel mai potrivit vin, alături de acest storceag delicios, este Rose – Caii de la Letea, ediția limitată (cea cu etichetă neagră).

Sturionii

Familia sturionilor este o grupă de pești primitivi, denumiți de Grigore Antipa – “fosile vii”.

Din familia sturionului fac parte: mournul (Huso huso), nisetrul (Acipenser guldenstaedti), cega (Acipenser ruthenus), păstruga (Acipenser stellatus), viza (Acipenser nudiventris) și sipul (Acipenser sturio), morunul fiind considerat gigantul peștilor din Marea Neagră.

Dintre toate aceste specii, viza și cega s-au învățat să trăiască în ape dulci, pe când, morunul și nisetrul își petrec iarna în mare, nu departe de coastă, la adâncimi de 60-70 m, venind în Dunăre doar pentru depunerea prețioaselor icre negre.

În prezent, sipul și viza sunt dispărute din Dunăre și Marea Neagră.

Au contribuit: Loredana LEU, Ancuța SIMION