Încă de la Revoluție, pe multe din canalele de televiziune și radio au apărut multe știri cu privire la o categorie de oameni din România care nu sărbătoresc Crăciunul pe data de 25 decembrie, ci pe 7 ianuarie , conform calendarului oficial.
Deși după schimbarea calendarului din anul 1924 mulți români au decis să rămână fideli tezaurului apostolic și patristic, totuși, fără să fim răutăcioși, cei care au rămas pe calendarul iulian (pe stil vechi) nu au fost recunoscuți ca atare, ci au fost introduși în aceeași oală cu ucrainienii, cu rușii sau cu lipovenii, fiind etichetați ca și creștini pe „rit” vechi.
Noi, care facem parte din Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România, putem face ușor deosebirea între cei doi termeni, însă pentru publicul larg vom întocmi acest document spre informare. Nu avem intenția de a denigra pe cei de pe „rit vechi”, însă trebuie, odată pentru totdeauna, să fie făcută diferența între cele două expresii.
Mai întâi vom aduce în discuție „stilul vechi”. Odată cu schimbarea din 1924, preoți și creștini, sesizând greșelile dogmatice și canonice, au decis să nu trădeze Ortodoxia care a funcționat negreșit încă de la întemeierea Bisericii și au ales să păstreze așezămintele Apostolilor și a Părinților. Alături de acei părinți, conduși de Sfântul Ierarh și Mărturisitor Glicherie, s-au numărat mulți credincioși, în special în partea Moldovei. Fiindcă Biserica „oficială”, acceptând calendarul gregorian, a luat denumirea de Biserica Ortodoxă Română, era absolut necesar ca acei preoți și credincioși să intituleze biserica lor într-un alt mod, pentru a nu crea confuzii. Astfel, a fost adoptat numele de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România, adică acea Biserică Ortodoxă păstrătoare a calendarului iulian și a tuturor canoanele bisericești. În mod natural, BOR devine, pentru noi, biserica „pe stil nou”, fiidcă au adoptat calendarul gregorian, de sorginte catolică. În 2011, Biserica de Stil Vechi număra aproximativ jumătate de milion de credincioși.
În ceea ce privește denumirea de „rit vechi”, aceasta se adresează exclusiv unei comunități creștine de origine rusă, stabilită cu precădere în județul Tulcea, dar și în zona Bucovinei și Moldovei. Acești creștini, denumiți lipoveni, au format în secolul al XVII-lea o grupare de rezistență în Rusia, ca urmare a unor reforme religioase în timpul Patriarhului Nikon. Aceste reforme aveau ca scop îndreptarea unor anumite obiceiuri în cadrul slujbelor religioase, modificări ale cărților principale de cult, cum ar fi Liturghierul sau Molitfelnicul, sau chiar și folosirea cântării polifonice (pe mai multe voci) în cadrul serviciilor religioase. Ca orice reformă, ea a avut parte și de oameni care nu s-au supus. Refuzul acestora, coroborat cu venirea la putere a lui Petru cel Mare, care a impus taxe și impozite mai mari pentru cei care nu acceptau reforma, a făcut ca ei să ia calea pribegiei, stavoverii (credincioșii de rit vechi) răspândindu-se în întreaga lume, inclusiv la gurile Dunării, în Dobrogea, tocmai pentru că, la origine fiind pescari, din zona râurilor Don și Nipru, și-au putut relua practicarea acestei meserii. Unii au păstrat rânduielile bisericești, dar alţii au renunţat la orice formă de preoţie şi ierarhie bisericească, iar botezul şi cununia sunt făcute de comunitate. Aceştia se numesc bespopovţi.
Ei și-au păstrat limba, obiceiurile, tradițiile și portul, și au început să fie cunoscuți de către popor sub denumirea de „lipoveni”. Această denumire ar avea mai multe origini: filipoveni (lipoveni), de la Filip Pustoviat, unul dintre liderii lor; din cuvântul rusesc „lipa” care înseamnă „tei” din lemnul căruia sunt fabricate numeroase obiecte gospodărești, inclusiv vâslele lotcilor. O altă explicație, care poate fi luată în considerare, este faptul că acest grup etnic a trăit, vreme îndelungată, în pădurile de tei din sudul Basarabiei.
Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi este o biserică ortodoxă de rit vechi, cu sediul la Brăila. Primul episcop al tuturor credincioșilor ortodocși de rit vechi (lipoveni) a fost mitropolitul Amvrosii Popovici. Biserica lipovenilor este organizată ca mitropolie, cu titulatura „Mitropolia Ortodoxă Rusă de Rit Vechi”, iar sub aspectul orânduirii canonice și administrative se compune din eparhii, parohii și mănăstiri. Conform Recensământului din 2011, există aproximativ 32.000 de persoane care aparțin acestui cult.
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România și cea Rusă de Rit Vechi, deși folosesc același calendar, nu sunt în comuniune. Atunci când spunem că cineva este pe „stil vechi”, negreșit spunem că el face parte din Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România, păstrătoare a predaniilor sfinților părinți, continuitoare a harului și legilor primite încă de la Sfinții Apostoli. Când cineva este denumit „de rit vechi”, acea persoană face parte din Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi.
Sperăm din tot sufletul, ca de acum înainte să nu se mai facă erori în ceea ce privește denumirea noastră și, totodată, rugăm pe această cale ca cei din mass-media să țină cont de ponderea mai mare a creștinilor pe „stil vechi” din România și, când e cazul să vorbească despre adevărata sărbătoare a Nașterii Domnului (și cea a Sf. Vasile), să fie menționat termenul de „stil”, în loc de „rit”.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
PS EPISCOP SOFRONIE SUCEVEANUL
Iti place aceasta pagina? Distribui-o, sa afle si prietenii tai despre ea.