Mic dictionar de termeni folositi in turism

Ne întâlnim zilnic cu oferte denumite all inclusive, ultra-all inclusive, extra-all inclusive, pachet complet și multe altele. Ce înseamnă și ce ar trebui să conțînă aceste oferte, conform definițiilor din turismul internatonal? Este esențial că atunci când alegeți un anumit program turistic, să fiți siguri că atât voi cât și vânzătorul, înțelegeți același lucru din descriere.

La mare căutare sunt în ziua de azi cuvinte cheie că “vacanțe all inclusive” sau “pachete / programe all inclusive”. Delta Dunării nu face excepție, însă nu toți operatorii au înțeles ce înseamnă aceste definiții și o țîn în continuare pe “lăutărie”, mulți văd, putini cunosc.

All inclusive

Îl gsiti în publicațiile turistice marcat că AI.

Nu, nu este o invenție a bulgarilor 🙂 ci a companiei franceze Club Med, din anii ’50. De atunci a fost preluat de foarte multe companii din lumea întreagă, a fost definit, detaliat și diversificat continuu. Astăzi exista deja standarde cu ceea ce trebuie să includă pachetele marcate all-inclusive.

Astfel, un pachet all-inclusive include în preț: cazarea pentru numărul de nopți al sejurului; TOATE mesele și gustări intre mesele principale; băuturi: apă, sucuri, băuturi alcoolice (de obicei locale), la pahar, pentru mesele principale precum și disponibilitatea acestora pe timpul zilei într-un anumit interval orar (de obicei 7:00 – 23:00); activități în interiorul resortului precum și activități exterioare (piscină, biciclete, caiace, SPA, sport etc). Totul într-un preț FIX.

Din păcate, în Romania, exista “Pachete All-inclusive”, puse la vânzare de bieți nefericiți care încă mai cred că faianța în baie înseamnă lux, din care lipsesc băuturile (la discreție), uneori lipsește chiar prânzul, lipsesc cu desăvârșire orice alte activități sau servicii. Oameni buni, aceste programe pot fi numite “OFERTE” și atât, în nici un caz all-inclusive. Când cumpărați un asemenea pachet de pe piața noastră, trebuie să verificați cu atenție ce include. Dacă elementele enumerate mai sus nu sunt incluse INTEGRAL, atunci este clar că vânzătorul nu este un operator de turism de încredere și nu înțelege conceptul produsului vândut. Vă puteți așteptă că la fața locului să aflați că mai are neclarități și cu privire la gradul de clasificare, noțiunea de prânz sau cină ori (mai grav) de PREȚ FIX!

Din All-inclusive au mai fost derivate nenumărate variante:

All-inclusive Light (AIL), care include doar cazare, mesele de baza, băuturi alcoolice și nealcoolice (la discreție), activități minime.

Super All-inclusive (SAI), care include pe lângă elementele de la AI și băuturi fine (de obicei de import) și extra pachete de activități sau servicii.

Ultra All-inclusive (UAI), pe lângă SAI include participări la activități relaxante, cursuri (înot, călărie, tenis etc), extra pachete de servicii și activități, restaurant gourmet și altele, în funcție de oferta vânzătorului.

Mai există Mega All-inclusive sau Elegance Ultra All-inclusive sau multe alte forme dar nu are rost să le detaliem, trebuie să analizați oferta vânzătorului și să vedeți exact ce include.

Pachet complet

Sunt programe turistice “împachetate” în așa fel încât să cuprindă elementele esențiale. Trebuie să includa transport, cazare, mesele (sub una dintre formele MD, DP, PC) și diverse forme de activități. Nu include băuturi (dacă nu sunt specificate că fiind incluse). Totul fiind vândut la un preț fix (care rămâne final pentru elementele declarate ca incluse în preț).

Tipurile de mese

MD – Mic dejun (îl mai găsiți și că BF = breakfast), înseamnă că aveți inclus doar micul dejun în pachetul achizitonat.

DP – Demipensiune (sau HB = half board), include 2 mese principale, de obicei micul dejun și cina.

PC – Pensiune completă (sau FB = full board), include cele 3 mese principale: mic dejun, prânz și cină. Dacă o singură masă lipsește, nu mai este pensiune completă.

Sejur de lux

Aici lucrurile stau și mai grav. În turismul internațional, când pronunți LUX (luxury), te aștepți la ceva cel puțin uluitor, un pachet în care absolut toate elementele sunt la un nivel extraordinar de ridicat.

Chiar dacă nu luam în seamă pretențiile greu de atins ale editorilor ghidului Michelin dar reținem că definiția luxului care înseamnă exces de elegantă, rafinament, fast, extravaganță atunci un “Pachet de LUX” clar ar trebui să conțină în primul rând un CONCEPT (propriu); o cazare cel puțin uluitoare; servicii de o calitate ireproșabilă, prestate de personal ultra-calificat; restaurant din categoria gourmet, cu vinuri bine alese alături de fiecare fel de mâncare; pe lângă alte băuturi fine; bar; piscine interioare și exterioare; SPA; acces la activități și sporturi atât în interior cât și în exterior; PERSONALIZAREA SERVICIILOR. Totul într-un cost fix, pentru că se numește “pachet”.

Și nu, o biată pensiune, construită în regie proprie, fară vreun concept sau arhitect / arhitectură; mobilată cu cel mai banal mobilier din PFL (eventual second hand) și o vază de la Ikea, din gama de preț mediu, pe post de decor de lux; cu o piscina în care al cincilea om revarsă apa pe mal; cu tanti Florica pe post de chef; cu fiica ei pe post de ospătăriță și excursii “chioare”, cu un băiat care mână barca dar nu știe de ce; nu, în nici un caz nu pot fi vândute că “sejur de lux”.

Acesta nu este lux. Lux nu înseamnă numai preț mare, nu înseamnă neapărat bogătie. Poți face turism de lux la cort, dacă îl faci cu un concept original și cu servicii de o calitate excepțională. Și nu, nu poți face turism de lux nici măcar într-un palat dacă nu înțelegi filozofia luxului, dacă nu ai acel rafinament necesar acestui gen de turism.

Unele dintre pachetele de “LUX” din România poate pot mulțumi un client care a mai călătorit până acum, odată, până la Venus, la un hotel “ceaușist” dar pentru un călător experimentat, care a văzut multe locuri cu adevărat luxoase, dezamăgirea vă fi cruntă.

Îmi pare rău dar din folosirea abuzivă sau din lipsă totală de interes în a înțelege conceptele de turism, apar pe piață programe în care așteptările clienților sunt foarte ridicate iar serviciile primite nicicum nu se apropie de aceste așteptări. De cele mai multe ori, clienții plătesc prea mult, cu mult peste calitatea serviciului oferit, doar în baza titulaturii folosite de vânzător. De aici apar nemulțumirile clienților (mai ales străini) și renumele slab de care țara noastră nu poate scapă în turismul internațional. De aici vine și lipsa de interes a agențiilor din România de a vinde turism în propria țară.

Voi, cei care citit aceste postări aveți mari șanse să nu fiți păcăliți :-). Fiți vigilenți și bucurați-vă de o vacanță pe măsură așteptărilor!

Iti place aceasta pagina? Distribui-o, sa afle si prietenii tai despre ea.

TOP