Egreta mica (Egretta garzetta)

Descriere

Este o pasăre zveltă, de aproximativ 60 cm înălțime, cu gâtul și picioarele lungi. Este ușor de recunoscut în natură datorită penajului alb imaculat. Prezintă cioc lung și drept, de culoare neagră. Alt criteriu de recunoaștere este reprezentat de degetele galbene care sunt în contrast cu picioarele negre. Juvenilii au același aspect ca adulții.

Distribuție

Este o specie cu o distribuție largă, fiind întâlnită pe toate continentele. Este răspândită pe întreg continentul European, mai puținîn Peninsula Scandinavă. Fiind o specie migratoare, cartierele de iernare se regăsesc pe continentul African.

Populație

La nivel European, populația egretei mici este relativ mică fiind estimată între 68.000 și 94.000 de perechi. În România specia are efective cuprinse între 4.000 și 8.000 de perechi.

Mediu de viață și biologia speciei

Preferă habitatele mlăștinoase presărate cu zone de copaci, de obicei sălcii, dar și deltele care au zone întinse de stuf dens unde își construiesc cuiburile din crengi și stuf. Se hrănește în ape putin adânci și liniștite, unde stau la pândă și vânează pești mici, amfibieni, insecte și moluște.

În perioada reproducerii, femela depune 3-4 ouă într-un cuib construit de ambii parteneri. De obicei formează colonii de cuibărire și depun o singură pontă pe an. Perioada de incubație este de 21- 25 de zile și este asigurată de ambii părinți. Puii golași, ramân în cuib aproximativ 30 de zile, apoi părăsesc cuibul dar până învață să zboare și să vâneze sunt hrăniți  de către părinți.

O parte din exemplarele din Delta Dunarii pot rămâne peste iarnă, dacă este o iarnă blândă și condițiile meteo sunt prielnice.

Presiuni și amenințări

Principala amenițare asupra speciei este reprezentată de reducerea habitatelor datorată gestionării defectuase a zonelor umede, ducând astfel la scăderea nivelului apei, deci a zonelor de hrănire, dar și la reducerea suprafețelor de stuf.

Un alt impact este reprezentat de incendierea stufului și tăierea arborilor din zonele mlăștinoase distrugând astfel locurile propice pentru cuibărit.

Perturbarea antropogenă, manifestată prin navigație excesivă sau chiar apropierea omului de coloniile de cuibărit, poate influența negativ rata de reproducere a speciei.

Poluarea prin substanțe chimice sau numărul mare de deșeuri menajere pot fi cauza decesului unui număr mare de specii.

Curiozități

• Egreta mică poate trăi până la 22 de ani
• În trecut, penele ornamentale erau folosite ca podoabe pentru decorarea pălăriilor sau a diverselor obiecte vestimentare, însecolul XIX acestea devenind mai scumpe decât aurul.
• În popor mai este cunoscută și sub numele de bâtlan mic,ceapur alb mic sau stârc alb mic

Distribuția arealelor de cuibărit a egretei mici în țara noastră

Mihaela FUCIU

Bibliografie:

• Petrovici M., 2015 – Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, Coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”.
• Mihai C. Băcescu – Păsările în nomeclatura și viața poporului Român. Editura academiei republicii populare române.
• Lars Svensson – Ghid pentru identificarea păsărilor din Europa și Zona mediteraneană.
• http://www.sor.ro/ro/pasari

Galerie foto