Cormoran mare (Phalacrocorax carbo)

Descriere

Pasăre acvatică de dimensiuni mari care poate fi recunoscută după penajul negru cu irizații albastru-verzui și aripile cu o tentă ruginie. La baza inferioară a mandibulei prezintă piele de culoare galbenă care este mărginită de alb. În perioada de reproducere , pe coapsă, apare o pată albă care dispare până în luna iulie. Păsările bătrâne prezintă la nivelul creștetului și pe partea posterioară a gâtului pete albe ca niște stropi. La începutul iernii năpârlesc, albul din obraji devenind mai puțin contrastant. Juvenilii sunt brun- închis dorsal, iar în partea ventrală au diverse nuanțe de alb străbătute de striuri întunecate.

Distribuție

Cormoranul mare este întâlnit în aproape toată Europa, pe toată coasta oceanului Atlantic, dar și pe coastele Mării Negre și Mediterane. La noi în țară este întâlnit în majoritatea habitatelor acvatice.

Populație

Fiind o specie ușor adaptabilă , populația cormoranului mare este în creștere. În Europa se estimează ca numărul perechilor cuibăritoare este de 310.000- 370.000, iar numărul exemplarelor care iernează depașește 420.000. Se aproximează că în România , populația cuibăritoare  este de 12.000- 20.000 de perechi, mare parte regăsindu-se în lunca și Delta Dunării. În țara noastră iernează și exemplare venite din nordul continentului, astfel că, pe timp de iarnă se regăsesc până la 30.000 de exemplare.

Mediu de viață și biologia speciei

Cormoranul mare poate fi întâlnit în majoritatea habitatelor acvatice, atât costiere cât și lacuri salmastre și ape dulci. Este un bun înotător și scufundător, preferând apele adânci, putând să se scufunde până la 8 metri.

Se hrănește cu pești, care pot avea dimensiuni de până la 40 cm. Consumă pește de apă dulce (caras, crap, știucă, plătică, biban), dar și pește marin (zglăvoacă, chefal, barbun, șprot și hamsie).

Este o specie monogamă cuibărind în colonii mixte de până la 400 de cuiburi împreună cu alte specii de cormorani sau stârci. Cuiburile sunt amplasate în arbori sau direct pe stuf și sunt construite de ambii parteneri din rămurele și plante uscate fiind consolidate cu excrementele păsărilor.

Depun între 4 și 7 ouă care eclozează după 23-30 de zile, incubația fiind asigurată de ambii parteneri. După 35 de zile puii încep să se cațere în copacul ce le susține cuibul, iar după 44 de zile reusesc să zboare, părăsind cuibul în scurt timp.

Presiuni și amenințări

Reducerea habitatelor datorată gestionării defectuase a zonelor umede, duce la scăderea nivelului apei, deci a zonelor de hrănire.

Întrucât vânează și în fermele piscicole, cormoranul mare este braconat, pe motiv că produce pagube.

Plasele de pescuit reprezintă o altă amenințare, deoarece în timpul scufundărilor se pot încurca în ele și se pot îneca.

Distrugerea cuiburilor de către om sau intervenția acestuia în perioada de reproducere au un impact negativ asupra speciei.

Curiozităti

• Cormoranul mare poate sta sub apă până la 2 minute
• Sunt considerați sanitari ai habitatelor acvatice, întrucât prind un număr mare de pești slăbiți, bolnavi sau bătrâni.
• Copacii în care cuibăresc sau înnoptează sunt uscați din cauza excrementelor foarte corozive
• Pentru că nu are glandă uropigiană, penajul se uda, astfel este nevoit să stea cu aripile întinse pentru a-și usca penajul

Mihaela FUCIU

Bibliografie:

• Petrovici M., 2015 – Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România, Coordonare științifică Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”.
• Mihai C. Băcescu – Păsările în nomeclatura și viața poporului Român. Editura Academiei Republicii Populare Române.
• Lars Svensson – Ghid pentru identificarea păsărilor din Europa și zona mediteraneană.
• http://www.sor.ro/ro/pasari